ANALIZA TEMATICĂ ŞI DE GEN A

LITERATURII BIBLIOLOGICE ROMÂNEŞTI,

CU CARACTER MONOGRAFIC

- PUBLICATE ÎN INTERVALUL 1945-2004 -







  1. Introducere. Scopul cercetării



Recunoaşterea, afirmarea şi consolidarea unei profesii, se face, în primul rând, prin literatura ei de specialitate, ea fiind aceea care îi confirmă şi demonstrează profesionalitatea şi nivelul ei ştiinţific, îi impune statutul şi recunoaşterea socială, îi relevă şi problematizează mentalităţile şi, deopotrivă, stările, evoluţiile sau stagnările. Masivul documentar aferent unei zone profesionale specifice, fie că este vorba de publicaţii seriale de profil - purtătoare ale contribuţiilor de specialitate semnate de profesioniştii în domeniu, fie de publicaţii cu caracter monografic - volume cu apariţie independentă şi de sine stătătoare, poartă în sine, prin profunzimea discursului, nivelul de analiză şi sinteză, gradul de deschidere spre zone interdisciplinare şi pluridisciplinare, poartă în sine, aşadar, repere ale evoluţiei, maturităţii şi nivelului ştiinţific atins de acea profesie. Un studiu diacronic al unui domeniu de activitate, prin intermediul literaturii lui de specialitate şi desfăşurat cu această fundamentare, poate releva, întotdeauna şi relaţia intrinsecă cu zonele de învăţământ şi cercetare unde se desfăşoară procesele de formare şi informare a specialiştilor, de inovare şi validare prin experiment a principiilor, conceptelor şi legilor care îl guvernează.
Pornind de la toate acestea, interesul nostru s-a îndreptat, desigur, spre profesia de bibliotecar, privită din perspectiva literaturii ei de profil, pentru a vedea în ce măsură a contribuit această literatură, de-a lungul timpului, la definirea identităţii şi specificităţii ei profesionale.
Scopul urmărit în cercetarea de faţă a fost de a investiga şi evalua corpusul documentar bibliologic românesc, editat pe parcursul a mai mult de o jumătate de secol - în intervalul 1945-2004 - de a analiza frecvenţele şi distribuţiile diferitelor zone tematice, independent sau în relaţie directă cu modul lor de abordare şi de a-i estima nivelul intelectual şi ştiinţific, prin analizarea categoriilor de gen. Cu alte cuvinte, studiul nostru încearcă o re-evaluare a statutului profesiei de bibliotecar prin prisma propriei ei literaturi.


  1. Etapele cercetării şi metodologia de lucru



Atât analiza de conţinut şi de gen a literaturii româneşti de profil, cât şi calculele bibliometrice efectuate pentru interpretarea datelor, au fost posibile în urma realizării unei bibliografii analitice a întregii producţii editoriale de cărţi şi volume bibliologice româneşti, publicate în intervalul 1945-2004[[#sdfootnote1sym|1]]. Etapa de investigaţie în elaborarea bibliografiei, ca bază de cercetare, a necesitat un efort îndelungat şi susţinut pentru a îndeplini, pe cât posibil, criteriul de exhaustivitate impus de un astfel de studiu.
În acelaşi timp, am considerat că această bibliografie analitică va avea o valoare informativă prin ea însăşi, ca sursă de semnalare a literaturii bibliologice româneşti, pentru orice viitor studiu, cercetare retrospectivă, sinteză sau lucrare de alt gen, pe teme din acest domeniu sau din domenii conexe. Credem că este important să existe o viziune generală asupra producţiei editoriale bibliologice româneşti, într-o sursă bibliografică unitară care să scoată la lumină corpusul documentar al literaturii autohtone de specialitate, contribuţiile teoretice şi practice elaborate pe parcursul unei întregi jumătăţi de secol[[#sdfootnote2sym|2]]. Chiar dacă determinanta valorică a lucrărilor semnalate este inegală, fluctuantă şi uneori inconsistentă, un tablou sinoptic al contribuţiilor intelectuale din interiorul biblioteconomiei româneşti este util pentru a înţelege evoluţia acestui domeniu, modul în care condiţiile socio-politice şi economice au influenţat traseul acestei profesii şi, deopotrivă, eforturile de consolidare şi de definire a propriului ei statut.



2.1. Realizarea bazei de date bibliografice



Pentru realizarea bibliografiei publicaţiilor bibliologice româneşti, am utilizat softul bibliografic ProCite, versiunea 5, un program de mare complexitate, special destinat creării instrumentelor de informare din această categorie. Toate datele bibliografice şi analitice ale lucrărilor reţinute ca subiect al cercetării au fost introduse şi prelucrate într-o bază de date, cu o structură stabilită în faza iniţială, în aşa fel încât să poată permite, la editare, redarea tuturor elementelor bibliografice şi documentare necesare analizei. Baza de date LIS se poate consulta şi ca atare, online, fiind, după ştiinţa noastră, singura bază de date cu aceste caracteristici din România. Ea înglobează referinţe bibliografice adnotate ale tuturor apariţiilor autohtone din zona biblioteconomiei şi ştiinţei informării şi se adresează, în mod prioritar, specialiştilor din instituţiile cu profil de informare şi documentare, bibliotecarilor, cadrelor didactice şi studenţilor din învăţămâmtul superior bibliologic, precum şi altor categorii socio-profesionale conexe.[[#sdfootnote3sym|3]]



2.1.1. Criterii de identificare
Criteriile cu care am operat pentru identificarea lucrărilor ce urmau a fi introduse în baza de date se referă la tipul de documente, la determinarea temporală şi la locul de editare a publicaţiilor.
Caracterul de ne-periodicitate, ca prim criteriu de selecţie, elimină din studiul nostru revistele, serialele, periodicele de profil, aşadar exclude publicaţiile care îşi fixează de la prima apariţie intenţia de repetitivitate, într-un număr de entităţi editoriale nelimitat în timp, dar nu exclude monografiile seriale care păstrează un grad major de independenţă pentru fiecare lucrare componentă a seriei, atât din punctul de vedere al conţinutului cât şi al datelor bibliografice proprii. Am selectat, astfel, documente primare cu caracter ne-periodic, lucrări de autor, manuale, cursuri, antologii şi culegeri de studii, volume colective şi cumulative, culegeri de lucrări prezentate la diverse manifestări ştiinţifice, simpozioane, conferinţe, etc., pe teme bibliologice, biblioteconomice şi de ştiinţa informării.
Am reţinut, de asemenea, documente secundare din aceeaşi arie tematică, lucrări de referinţă de o mare importanţă pentru orientarea rapidă în domeniu şi, deopotrivă, pentru fixarea unei terminologii de specialitate, insuficient conturate şi încă în curs de consolidare. Se vor regăsi, astfel, în cadrul bibliografiei, dicţionare, vocabulare, bibliografii speciale, cataloage, ghiduri, etc., în general materiale de referinţă utile în identificarea eficientă a informaţiilor. Cataloagele publicate ale bibliotecilor, fie ele de colecţii speciale, cât şi ale fondurilor cu alte orientări tematice decât cele cercetate, cataloagele de carte veche, cataloagele de edituri, clasificatoarele CZU cu numeroasele lor variante, completate şi adaptate în timp, nu au fost luate în calcul. Numărul lor extrem de mare ar fi determinat o distorsiune a raporturilor existente între diferitele categorii tematice şi de gen.
Limitele temporale pe care le-am fixat, şi anume 1945-2004, permit, aşa cum am mai menţionat, o perspectivă istorică largă asupra dinamicii activităţii editoriale, ca reflex al actului de creaţie şi producţie intelectuală din zona tematică a bibliologiei. Această trecere în revistă a literaturii de specialitate, publicată începând cu primii ani de după cel de-al doilea război mondial şi până în prezent, permite, de asemenea, un studiu comparativ pe două perioade istorice, cu două sisteme politice, economice şi sociale fundamental diferite.
În ceea ce priveşte locul de editare, am selectat lucrările care au fost publicate la case de editură româneşti, atât cele de producţie autohtonă cât şi traducerile din literatura străină de specialitate. Deşi calculele statistice au luat în considerare doar creaţia autohtonă de carte, am considerat că semnalarea traducerilor în cadrul bibliografiei nu poate decât să aducă un plus de informaţie în ceea ce priveşte documentaţia de biblioteconomie şi ştiinţa informării, disponibilă în limba română. Un studiu mai aprofundat al zonelor tematice acoperite de traducerile publicate, în special, în ultima decadă, ar putea identifica carenţele existente în literatura românească de profil, determinate de lunga perioadă de izolare a biblioteconomiei româneşti în raport cu practica informării şi documentării la nivel internaţional.
De asemenea, am reţinut şi lucrările ştiinţifice ale unor simpozioane, sesiuni de comunicări, etc., organizate în ţară, cu participanţi români şi străini, care cuprindeau texte traduse în limbi de circulaţie internaţională, admiţând că, autorii lor fiind români, ele aparţin literaturii naţionale de specialitate, indiferent de limba în care au fost publicate.



2.1.2. Surse de identificare a literaturii de profil
În prima fază a etapei de investigaţie, am cercetat cataloagele Bibliotecii Centrale Universitare „L. Blaga” din Cluj-Napoca, atât cele tradiţionale pe fişe, cât şi catalogul on-line. Majoritatea surselor semnalate în bibliografie provin din fondurile BCU Cluj, colecţiile acestei biblioteci fiind dintre cele mai consistente din ţară, ea beneficiind şi de dreptul de depozit legal. Am extins apoi cercetarea la cataloagele tradiţionale şi colecţiile Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti şi ale Filialei din Cluj-Napoca, ale Bibliotecii Naţionale a României şi ale Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti. Am consultat, de asemenea, cataloagele on-line ale bibliotecilor importante din ţară - Biblioteca Naţională a României, BCU Bucureşti, BCU Iaşi, BCU Timişoara şi Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca - şi am completat faza de investigaţie recurgând la numeroase şi, uneori, foarte consistente bibliografii ascunse inserate în lucrările primare de profil, la diverse rubrici de semnalare a noilor apariţii de carte bibliologică din periodicele de specialitate[[#sdfootnote4sym|4]], la cataloagele tipărite şi electronice ale editurilor, etc. În final, am recurs la Bibliografia naţională română, seria Cărţi, albume, hărţi[[#sdfootnote5sym|5]], pentru întreaga perioadă studiată, ca reper de control şi completare a întregii etape de culegere a datelor.
La încheierea fazei de investigaţie, am înregistrat în baza de date 549 referinţe bibliografice ale publicaţiilor de biblioteconomie şi ştiinţa informării apărute în România, lucrări care se regăsesc în bibliografia analitică prezentată în Anexa 7. În schimb, pentru calculele bibliometrice, am reţinut doar 487 volume, rămase după eliminarea a 56 înregistrări, reprezentând traducerile unor volume apărute în străinătate, ele ne-fiind contribuţii autohtone de profil şi a 6 lucrări apărute la Chişinău[[#sdfootnote6sym|6]].
Fiecare document identificat din sursele bibliografice consultate şi regăsit în colecţiile BCU Cluj, Bibliotecii Naţionale a României, BCU Bucureşti şi în cele ale Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj, a fost consultat şi analizat nemijlocit, pentru a asigura acurateţea prelucrării bibliografice şi documentare. Cele care nu au existat în fondurile bibliotecilor pe care le-am consultat, în special lucrările mai vechi care nu au mai fost păstrate în colecţii, pot fi identificate în cadrul bibliografiei analitice prin asteriscul plasat înaintea referinţei. Desigur, în acest din urmă caz, gradul de profunzime a studiului documentar este mai redus. În ceea ce priveşte re-editările, ediţiile multiple ale aceleiaşi lucrări, am păstrat toate variantele identificate, atât primele cât şi noile ediţii revăzute şi adăugite, considerând că fiecare apariţie a lor se include, în mod firesc, în activitatea editorială din anii respectivi.



2.1.3. Modul de descriere şi prelucrare bibliografică şi analitică a datelor
Înregistrarea datelor bibliografice ale lucrărilor selectate după criteriile prezentate mai sus şi a celor rezultate în urma prelucrării lor analitice, s-a făcut într-o bază unică de date realizată utilizând softul bibliografic ProCite5.
Structura formei de lucru, desfăşurată pe 17 câmpuri, a permis stocarea tuturor tipurilor de informaţii, atât a celor de descriere bibliografică şi analitică, cât şi a celor tematice şi de gen. La lucrările cu un aparat critic şi bibliografic foarte bogat, cu indici multipli şi anexe utile, am făcut o menţiune specială în acest sens, indicând şi paginile din cadrul lucrării unde acestea se află. În acest sens, am considerat foarte utile în special cercetările bibliografice, bibliografiile de recomandare şi webografiile, care oferă căi suplimentare de identificare a unor noi surse de informare la temă. Pentru a amplifica valenţele informative ale bibliografiei, atât în varianta tipărită cât şi în cea electronică a bibliografiei, se poate regăsi cuprinsul lucrării descrise[[#sdfootnote7sym|7]] (tabla de materii), desigur, doar la cele cercetate direct, ca informaţie suplimentară cu valoare analitică, după modelul utilizat în elaborarea revistelor de sumare. În aceeaşi accepţiune, de a asigura valorificarea informaţională a cât mai multor aspecte şi probleme dezbătute în cadrul materialelor prelucrate, fiecare referinţă bibliografică în parte este însoţită, la final, de descriptorii acordaţi în funcţie de multiplele faţete tematice identificate.




Fig. 1. Ecranul de editare şi forma de lucru în ProCite5



Înainte de faza finală de editare a bibliografiei analitice, am sortat baza de date în ordine alfabetică a descriptorilor tematici iar în cadrul fiecărei teme, tot alfabetic după autori şi titluri. Varianta tipărită, obţinută în urma convertirii bazei de date în Word, este completată de un sistem de indici alfabetici de autori şi de subiecte[[#sdfootnote8sym|8]].









2.2. Indexarea bazei bibliografice



Prelucrarea analitică a corpusului documentar identificat şi reţinut pentru studiu s-a făcut prin acordarea simultană a descriptorilor de gen - stabiliţi anterior - şi prin indexare tematică.



2.2.1. Stabilirea descriptorilor de gen
Aprecierea modului de abordare şi a profunzimii tratării subiectelor de către autori este esenţială, acest aspect constituind unul dintre elementele fundamentale pentru tipul de analiză pe care ni l-am propus. Am stabilit, astfel, următorii descriptori de gen pe care urma să-i aplicăm la indexare: tratat, monografie, sinteză documentară, manual, volum colectiv, eseu, şi lucrare de referinţă. Pentru a putea elimina traducerile din baza de date destinată prelucrării bibliometrice, am mai aplicat şi determinantul traducere, acesta fiind doar un descriptor conjunctural, fără semnificaţii de raportare a autorilor faţă de subiectul tratat, proprii celorlalte genuri.[[#sdfootnote9sym|9]]
Înainte de a explica semnificaţiile fiecărei categorii de gen pe care am le-am stabilit, sunt necesare câteva precizări legate de proprietăţile acestora şi de principiile de indexare aplicate.[[#sdfootnote10sym|10]] Descriptorii de gen sunt univoci, altfel spus, fiecare dintre aceştia desemnează o singură categorie de publicaţii având în comun acelaşi nivel de complexitate în raportarea autorilor faţă de tematica abordată. Ca reflex imediat, rezultă o altă caracteristică a descriptorilor de gen – exclusivitatea – adică fiecare lucrare analizată şi indexată poate fi integrată, în mod exclusiv, în doar una dintre categoriile de gen stabilite. Desigur, în aceste condiţii, se impune un nou principiu, de data aceasta în ceea ce priveşte lista descriptorilor stabiliţi şi anume exhaustivitatea ei, cu alte cuvinte, ea trebuie să acopere întreaga plajă de genuri posibile, perfect independente între ele şi fără zone de sinonimie care să asigure integrarea fiecărei lucrări analizate într-una, şi doar în una dintre categoriile desemnate.



Lista şi semnificaţiile descriptorilor de gen



Tratat – lucrare de specialitate care expune metodic toate principiile de bază ale unei discipline. Presupunând un grad superior de exigenţă, tratatul însumează, după o metodologie riguros ştiinţifică, principii fundamentale, cunoştinţe, experienţe practice etc., subsecvente unei îndelungate perioade de acumulări – teoretice şi experimentale - în domeniu şi bazate pe un corpus documentar de specialitate consistent.
Monografie – studiu ştiinţific amplu şi aprofundat asupra unui subiect, teme, probleme precis conturate. Analiza este integrală, detaliată şi multilaterală şi se realizează conform unui plan structural bine stabilit. Important şi edificator pentru acest gen de publicaţii este elementul de noutate pe care îl aduce în contextul ariei teoretice şi practice a domeniului. Aşa încât monografia oferă o privire de ansamblu clară, generală, vastă şi de amănunt asupra subiectului studiat, fie că este vorba de aspecte legate o problemă, un domeniu, sau o instituţie, fie de aspecte biobibliografice ale unei personalităţi. Textul este însoţit de un aparat critic important.
Sinteză documentară – lucrarea realizată în urma unei activităţi ample de cercetare bibliografică şi documentară, finalizate prin selectarea unui complex de date şi informaţii la tematica abordată, dar fără participarea directă a autorului prin puncte de vedere, studii sau cercetări proprii. Sinteza documentară analizează, interpretează şi sistematizează un întreg corpus de documente, selectate ca semnificative pentru tema cercetată şi presupune un efort intelectual remarcabil, organizat şi riguros. Selecţia materialelor sintetizate, asimilarea, prelucrarea şi interpretarea lor constituie sarcini dificile, a căror răspundere revine aproape în întregime autorului sintezei, bun specialist în domeniu.
Manual – carte cu finalitate didactică sau practică, în care sunt expuse, succint, clar şi sistematic, noţiuni de bază şi date fundamentale, verificate şi aplicabile în practică, ale unei discipline sau domeniu de activitate. Ele pot fi rezultatul unui demers intelectual individual, personal al unui autor sau pot fi opere colective ale unor specialişti în domeniu. Gradul de complexitate şi de profunzime a expunerii diferă, în funcţie de nivelul instituţional de învăţământ, de categoriile de cursanţi cărora le sunt destinate, şi de caracterul de instrucţiuni practice sau îndrumări metodologice pe care le conţin, astfel încât se delimitează manuale şcolare, manuale (cursuri) universitare (inclusiv caietele practice pentru studenţi, caietele de seminar, etc.), manuale de formare profesională şi materiale metodologice (recomandări procedurale cu informaţii teoretice minime, îndrumări în aplicarea practică a unor reguli, norme, principii teoretice, etc.). În studiul nostru, am adoptat termenul generic de Manual pentru toate aceste categorii.
Volum colectiv – publicaţia care însumează contribuţii independente (studii, comunicări, eseuri, etc.) orientate spre un complex problematic unitar.
Genul Volum colectiv permite departajarea a două sub-clase care păstrează fiecare în parte caracteristicile genului iniţial, la care se colează câteva caracteristici specifice suplimentare : culegere de studii şi volum cumulativ. Culegerea de studii adună la o zonă tematică comună, bine conturată, materiale semnate de diverşi autori, contribuţia fiecăruia dintre ei, uşor decelabilă, constituind capitole distincte: antologiile, volumele de lucrări ştiinţifice prezentate la diverse congrese, conferinţe, simpozioane, seminarii, etc., adică acele volume care expun efortul comun al mai multor autori de a examina, analiza şi studia o problemă, prin contribuţii independente. Cealaltă sub-clasă, volumul cumulativ regrupează texte disparate, publicate anterior de un singur autor la adrese editoriale diferite. În cercetarea noastră, am luat în considerare doar caracteristicile generice comune şi am păstrat doar Volum colectiv ca descriptor de gen pentru ambele sub-categorii de publicaţii menţionate mai sus.
Eseu – este un gen foarte valoros şi temeinic al muncii intelectuale, care problematizează, într-o manieră originală şi dintr-un punct de vedere personal, diverse aspecte ale unui complex tematic determinat. Tendinţa eseistică fundamentală este relativistă, autorul „încercând” să dea soluţii, fără a aspira la epuizarea subiectului. La cărţi – prin comparaţie cu contribuţiile de tip eseu din reviste - maniera eseistică în atingerea cunoaşterii se extinde spre un plus de semnificaţii. Autorul emite ipoteze, lansează critici, provoacă polemici – cu alte cuvinte pune în dezbatere o temă sau o problemă şi, în aceeaşi măsură, îşi argumentează documentat opiniile, apelând la, şi comentând observaţii, experienţe, date din literatura de profil. Aşadar, la cărţi, se poate constata o extindere a semnificaţiilor eseului, ca gen, spre dezbatere şi comentariu, iar prezenţa sa conferă un plus de importanţă şi valoare în estimarea unei literaturi.
Lucrări de referinţă – fiind rezultatul prelucrării analitice şi sintetice a documentelor primare, acest gen de materiale sunt indispensabile în activitatea de căutare şi identificare a surselor de informare, în procesul de identificare şi regăsire a informaţiilor. Lucrările de referinţă acoperă o extrem de mare varietate de materiale, cu caracteristici diferite dar, indiferent de modul în care au fost ele elaborate, de criteriile adoptate în prelucrarea documentară şi de profunzimea şi complexitatea datelor prezentate, acestea urmăresc acelaşi obiectiv : informarea rapidă - generală sau specială, intermedierea activă şi eficientă a accesului la informaţie.
Am reţinut aici ca subiect de analiză: dicţionare, lexicoane, ghiduri, bibliografii, albume, materiale administrative şi de legislaţie şi, în general, materialele de referinţă cu caracter neperiodic care sistematizează cunoştinţele fundamentale din biblioteconomie, explică terminologia de specialitate, oferă repere bibliografice şi bio-bibliografice, etc.
După cum s-a putut observa în explicaţiile de mai sus, există descriptori – Manual şi Volum colectiv – care sunt susceptibili de sub-partajare, adică admit sub-diviziuni care, nefiind autonome, nu au fost luate în calcul ca atare, ci integrate termenului generic, obţinut prin post-coordonare sintetică, termen care a fost utilizat apoi în calculele bibliometrice efectuate. Identificarea sub-categoriilor la cele două genuri menţionate a fost utilă pentru că ne-a dat posibilitatea de le a analiza în detaliu, separat şi independent de celelalte genuri.
Este foarte important să precizăm aici, că nivelul epistemologic al unei literaturi de specialitate – în componenta ei documentară formată din cărţi – este indicat de ponderea pe care o au monografiile în această literatură, aşa cum ponderea studiilor indică nivelul ştiinţific al contribuţiilor din revistele de profil. Acesta a fost şi unul dintre aspectele prioritare pe care analiza cărţilor şi volumelor care formează documentaţia bibliologică românească a urmărit-o în cadrul studiului nostru.



2.2.2. Indexarea tematică
Lucrările de genul celor care fac subiectul cercetării noastre acoperă, cel mai adesea, zone tematice extinse, multiple şi extrem de variate, în special volumele colective sau lucrările de referinţă, astfel încât s-au fixat prin descriptori doar temele dominante, subiectele preponderente. Am stabilit astfel 33 descriptori tematici, termeni generici, de largă acoperire categorială sau semantică[[#sdfootnote11sym|11]]. E suficient să amintim, ca exemplu, descriptorii Biblioteci publice care include materialele despre bibliotecile judeţene, municipale, orăşeneşti şi rurale, Biblioteci de învăţământ care condensează informaţiile cuprinse în lucrări referitoare atât la bibliotecile universitare cât şi la cele şcolare sau Tehnologia informaţiei care acoperă atât aspecte de automatizare şi informatizare a bibliotecilor, cât şi sistemele telematice de informare şi comunicare, Internet-ul, cataloagele on-line, bazele de date, documentele electronice, editarea electronică etc. În această din urmă categorie tematică, am inclus şi materiale mai vechi, multe dintre ele editate de INID, care prezintă primele preocupări din zona prelucrării electronice a datelor, astfel încât, consultând toate lucrările indexate la acest descriptor, se poate contura o viziune diacronică a domeniului, a întregii problematici, aşa cum se prezintă ea în publicaţiile de profil.



2.3. Metodologia de prelucrare a datelor



Având în vedere intervalul temporal foarte extins de studiu, 1945-2004, am grupat pe decade datele obţinute, astfel încât prezentarea rezultatelor şi interpretarea lor a fost în mod semnificativ simplificată. Desigur, prima şi ultima perioadă studiată, respectiv 1945-1949 şi 2000-2004, nu formează, fiecare în parte, câte o decadă, dar am considerat că acest impediment este minor faţă de relevanţa rezultatelor obţinute, în special pentru ultimii ani. Schimbările profunde din cadrul profesiei legate de introducerea noilor tehnologii informaţionale de după anul 1990, noua perspectivă în desfăşurarea activităţilor de bibliotecă, determinată de integrarea structurilor de informare şi documentare româneşti în fluxul global de circulaţie a informaţiei, ne-a determinat să analizăm perioada 1990-2004 şi anual, atât în ceea ce priveşte numărul de volume apărute, temele abordate, cât şi categoriile lor de gen.
Prelucrarea statistică a datelor s-a făcut în EXCEL, majoritatea tabelelor fiind însoţite şi de reprezentări grafice, sub formă de linie, foarte sugestive pentru prezentarea evoluţiei în timp a producţiei editoriale şi a tematicii şi de coloane pentru relaţia dintre genuri şi categoriile tematice.


[[#sdfootnote1anc|1]] Momentul iniţial al acestui demers l-a constituit realizarea – în scopuri didactice – a unei bibliografii selective pe teme de biblioteconomie şi ştiinţa informării, cu trimitere exclusivă la documente incluse în colecţiile B.C.U. “L. Blaga” din Cluj-Napoca. Aceasta, însă, include atât lucrări în limba română cât şi străine. Vezi : Ana Maria Căpâlneanu, Lucrări de biblioteconomie şi ştiinţa informării în colecţiile Bibliotecii Centrale UniversitareLucian Blaga, Cluj-Napoca : bibliografie tematică selectivă. Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003. (Bibliotheca Bibliologica, 25).
[[#sdfootnote2anc|2]] Necesitatea imperioasă a unei bibliografii generale a bibliologiei româneşti – lucrare de mari proporţii, indispensabilă atât ca bază de cercetare ale resorturilor intime ale profesiei cât şi ca sursă de informare pentru specialiştii în domeniu - este, de altfel, remarcată de Adela Popescu-Brădiceni, încă din anii ’60. Ea menţionează, în acest sens, demersurile desfăşurate în cadrul BCS Bucureşti, de ing. Octav Păduraru rămase, din păcate, nefinalizate. Vezi şi : Adela Popescu Brădiceni, Consideraţii asupra stării actuale a cercetării ştiinţifice în bibliologie, în Comunicări şi referate de bibliologie (Texte rezumate prezentate la Sesiunea ştiinţifică a Asociaţiei Bibliotecarilor). Bucureşti, 10-12 mai 1966. Bucureşti, 1970, p. 165-177.
[[#sdfootnote3anc|3]] Pentru contribuţiile din periodicele de specialitate, româneşti şi străine, alături de monografiile şi publicaţiile unor manifestări ştiinţifice, există bazele de date realizate de instituţii cu statut, funcţii şi rsponsabilităţi de importanţă naţională în domeniul informării şi documentării : FIB – Institutul Naţional de Informare şi documentare (din 1992), actualizată trimestrial şi ABSI – Biblioteca Naţională a României (din 1993), actualizată lunar. Vezi : Viorica Prodan, et al., Analiză comparativă a bazei de date bibliografico-faptice asupra teoriei şi practicii informării şi documentării (BD-FIB) a INID cu alte baze de date similare pe plan mondial, în Informare documentară în teorie şi practică. Mapa documentară, Bucureşti, INID, fasc. A, 20, nr. 1, 1997, p. 35-73.
[[#sdfootnote4anc|4]] Rubrica Galaxia Gutenberg a revistei Biblioteca, rubricile de prezentare a noilor apariţii editoriale ale Buletinului ABIR – devenită Revista de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Anuarul ABIR, Revista Bibliotecii Naţionale, etc.
[[#sdfootnote5anc|5]] Buletinul bibliografic al Camerei Cărţii din R.P.R.. Cărţi, albume, plicuri, pliante, 1952-1953 ; Buletinul bibliografic al cărţii, 1954-1956 ; Bibliografia R.P.R. (R.S.R.). Cărţi, albme, hărţi, 1957-1989 ; Bibliografia naţională română. Cărţi, albume, hărţi, 1990-2004.
[[#sdfootnote6anc|6]] Sursele de informare pentru publicaţiile apărute pe teritoriul Republicii Moldova fiind extrem de limitate şi sporadice, am considerat că principiul exhaustivităţii nu poate fi respectat, aşa încât am eliminat din studiul nostru şi din calculele bibliometrice titlurile identificate.
[[#sdfootnote7anc|7]] Câmpul <Titlul capitolelor (42)> din structura formei de lucru este destinat stocării acestui tip de informaţii.
[[#sdfootnote8anc|8]] Anexa 7 : Bibliografia analitică a cărţilor bibliologice româneşti - publicate în perioada 1945-2004.
[[#sdfootnote9anc|9]] Traducere – traducerea nu reprezintă, propriu-zis, un gen distinct, în consonanţă cu departajarea întreprinsă în cele ce urmează. Am acordat acest descriptor lucrărilor (care pot fi încadrate în oricare categorie de gen) traduse în limba română dintr-o limbă străină şi publicate la o editură românească. Ele sunt incluse în bibliografia analitică a literaturii de profil în limba română dar nu şi în calculele bibliometrice efectuate.
[[#sdfootnote10anc|10]] Pentru metodă şi principiile indexării de gen, vezi: Florina Iliş, Istvan Király şi Angela Marcu, Bibliografia analitică, de conţinut şi de gen a literaturii bibliologice din revistele româneşti de profil. Cercetare pentru perioada 1990-1997. În : Hermeneutica Bibliothecaria – Antologie Philobiblon, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1998, p. 83-175.
[[#sdfootnote11anc|11]] Vezi Anexa 6. Fiecare descriptor tematic este asociat cu numărul de volume identificate la fiecare categorie tematică în parte. Menţionăm că repartizarea cantitativă se referă la întreaga bază de date, cuprinzând 549 referinţe bibliografice.